.. "Dacă voi avea nenorocul să se întâmple așa, să nu mă disprețuiți prea mult. Compătimiți-mă doar. Înseamnă că pustiul a fost mai tare decât mine și că n-am avut putere să rămân om; că am plătit întreg prețul rătăcirilor mele."
Am plâns.
Da, ducem o luptă. Zilnic.. (Mă rog, măcar ăștia de au în cap câte ceva și își doresc mai mult de o bere și o porție de cartofi prăjiți de la viață!) Să revin.. ne străduim tot timpul să fim mai buni, să învătăm mai mult, să facem mai multe, mai repede, mai bine. Vrem toți să fim oameni buni, știu eu sigur asta. Unii mai dau și greș dar exact despre asta e vorba aici. Bucură-te dacă încă ești pe linia de plutire, luptă. Dar când nu mai poți oprește-te, tu, om nebun! Respiră.
Ca să.. ce?
Pentru că.. ce?
Pentru că-i frumos sau bine?
Ce înseamnă bine?
Cine zice ce e bine sau nu?
N-am să țin un discurs despre ce zice lumea că e bine, despre frumusețea sufletului sau despre salvarea balenelor - whatever. Doaaar că am citit cartea asta și așa m-a apucat o emoție că nici nu știu sigur cum să o explic. M-a pus pe gânduri.. M-am gândit la cum sunt eu ca om, ce lucruri mă definesc. Ce-am făcut și ce n-am făcut. Știu eu oare să aștept? De câte ori am făcut asta? Și singurătatea.. ?
Rămân deci legată pe veci de încă o carte de suflet și de domnul Paler care așa vrăjește cuvintele că-ți taie respirație. La început, am simțit de parcă a fost un coșmar și când s-a terminat IT HIT ME. "Mamă, deci astaaa a vrut sa spună autorul? N-aree cum!". Am rămas blocată. M-am trezit. O carte nebună. BUM!
No comments:
Post a Comment